Urmărind măreția în Împărăția lui Dumnezeu

Ucenicii lui Isus au fost departe de a fi perfecți! Prin acest material imperfect și neprelucrat, Dumnezeu va „răscoli lumea.” (Fapte 17:6b) Aceasta este o vestea atât de bună pentru oamenii de rând ca și mine și ca și tine, care doresc să fie folosiți de Dumnezeu. Există speranță pentru noi toți!

Printre multele lor defecte, Biblia ne spune că ucenicii lui Isus se confruntau deseori cu îndoiala și lipsa credinței (Luca 9:37-41) și toți au fugit în frică, abandonându-L pe Isus atunci când a fost răstignit (Marcu 14:50). Poate că cel mai mare șoc sunt multele ocazii în care ucenicii au încercat să se submineze unii pe alții ca să fie recunoscuți drept cel mai mare. 

Cine este cel mai mare?

Matei 18:1-5, Marcu 9:33-37 și Luca 9:46-48  sunt diferite relatări ale aceleași întâmplări când ucenicii au fost surprinși de către Isus în timp ce se certau cu privire la cine era mai mare dintre ei. Marcu ne arată  că le era rușine când au fost confruntați de Isus și că inițial au tăcut. Luca ne informează că Isus știa despre ce se certau. Iar Matei ne spune că până la urmă, ucenicii i-au cerut lui Isus să rezolve dezbaterea și să le spună cine dintre ei era mai mare în Împărăția Lui. 

Matei 20:20-28 și Marcu 10:35-37 sunt pasaje paralele, care ne spun cum Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, în parteneriat cu mama lor, Salome, făceau presiuni pentru recunoașterea lor de către Isus. Ei doreau să fie numărul 1 și numărul 2.

În Luca 22:24-30 ucenicii încep din nou să pledeze pentru propria măreție, imediat după ce Isus le spală picioarele (Ioan 13:1-20) și instituie Cina Domnului, ambele o demonstrație a smereniei sale imense. Clar că nu-și învață lecția pe care Isus încearcă să le-o transmită! 

De ce căutăm să fim mari?

Dumnezeu ne-a creat pe fiecare cu dorința de a aparține și de a fi semnificativi. Trebuie să știm că suntem acceptați și iubiți pentru cine suntem și că putem avea un impact prin responsabilitățile care ni s-au încredințat. Acestea sunt dorințe date de Dumnezeu la care nu putem renunța sau să ne pocăim de ele. Cu toate acestea, Dumnezeu își dorește ca noi să căutăm măreția pe care El o definește. 

Cum definește Dumnezeu măreția?

Ucenicii au înțeles greșit măreția în termeni de realizări și statut câștigat prin efort omenesc. Cu toții și-au căutat valoarea și semnificația din aprobarea celor din jurul lor și din a fi în control și a avea autoritatea asupra altor oameni. Isus le-a arătat o cale mai bună!

„25 Atunci Isus le‑a zis: «Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“. 26 Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește.»” (Luca 22:25-27 NTR) 

Isus ne cheamă la o conducere slujitoare. Lumea caută să-și exercite autoritatea asupra altora, dar Isus definește măreția ca și slujirea care este o revărsare a smereniei. Isus a folosit un copil ca să ilustreze acest punct.

 „2 Isus a chemat un copilaș, l‑a pus să stea în mijlocul lor și 3 le-a zis: «Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca și copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smerește ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor.»” (Matei 18:2-4 NTR)

Care este legătura pe care Isus încearcă să o creeze între smerenie și a fi ca un copil? Un copil ilustrează smerenia în 3 caracteristici cheie: Încredere, Vulnerabilitate și Dependență.

Încredere

Un copil are încredere. Aceasta este prima caracteristică a unui copil. Ei nu au învățat să nu aibă încredere prin experimentarea dezamăgirilor provenite din promisiunile vieții neîmplinite. Dar, unde sau în cine ne punem încrederea? 

„Unii se bazează pe care, iar alții pe cai, dar noi amintim Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru.”  (Ps. 20:7)

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te sprijini pe priceperea ta. Recunoaște-L în toate căile tale, iar El îți va netezi cărările.” (Prov. 3:5-6)

Avem încredere în Dumnezeu când calea înainte este clară și când calea este întunecată și plină de durere și incertitudine. El este demn de încredere. E nevoie de smerenie ca să ai încredere în Dumnezeu. 

Vulnerabilitate

Un copil este vulnerabil. Dacă siguranța noastră este în caracterul lui Dumnezeu și desfătarea lui în noi, vom înceta să o mai căutăm prin realizările noastre. Încetăm să mai încercăm să câștigăm recunoaștere și favoare în ochii lui Dumnezeu sau a-i altora prin muncă grea sau să o câștigăm în alt mod. Să facem lucrurile pe care Dumnezeu le vrea în loc să facem lucrurile populare poate fi un loc incredibil de vulnerabil. Cu toate acestea, fundația noastră este bazată pe identitatea solidă ca piatra în Isus Cristos.

Smerenia înseamnă să știm cine suntem în lumina a cine spune Dumnezeu că este și cine spune că suntem noi. Recunoaștem valoarea pe care Dumnezeu o pune asupra noastră prin faptul că El pune dragostea Sa deasupra slăbiciunilor noastre. Suntem împuterniciți să slujim și să iubim fără rezervări atunci când știm cine este Dumnezeu și cine spune că suntem noi. Vulnerabilitatea intenționată prin slujirea altora și căutarea bunăstării lor deasupra noastră arată celor pe care-i slujim lucrarea smereniei pe care Isus a realizat-o în viețile noastre. 

Dependență

Un copil este dependent. Un copil mic nu este capabil să împlinească nici sarcini simple fără ajutor, direcție și resursele părintelui. Noii născuți sunt complet dependenți de părinții lor pentru orice. Pe măsură ce copilul crește și se maturizează, responsabilitățile, dorințele și abilitățile lor pentru independență cresc. Eu și soția mea, Angie, ne-am rugat pentru copiii noștri încă de când erau mici ca să „învețe lecții mari din greșeli cu consecințe puține”. Va veni o zi – uneori parcă se apropie prea repede – când copiii noștri vor pleca de acasă și vor începe o nouă aventură în care alții vor depinde de ei.

Cu toate acestea, nu depășim niciodată nevoia de a fi dependenți de Isus. Cu cât recunoști mai mult nevoia ta de El, cu atât mai multă pace, libertate și smerenie vei primi în schimb. Zi după zi, moment după moment, bătălia noastră umilă este să trăim din acel loc de dependență de Isus.

 „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și în care rămân Eu aduce mult rod. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

Cum poți căuta măreția în Împărăția lui Dumnezeu?

“… oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru, iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul vostru.” (Matei 20:26b-27)

Vei căuta tu măreția pe care Isus o definește drept măreție? 

Vei deveni ca un copil ce are încredere, este vulnerabil și dependent, în căutarea acelei măreții? 

Vei sluji și conduce nu din nevoia de a fi validat și recunoscut, ci din revărsarea bucuriei datorită a cine este Dumnezeu și cine spune El că ești tu?