Întrebări frecvente

Cineva care încearcă în mod activ să-L iubească pe Isus și să asculte de poruncile Sale și îi ajută și pe alții să facă la fel.

O familie spirituală de ucenici care încearcă în mod activ să-L iubească pe Isus și să asculte de poruncile Sale.

Deși toți credincioșii sunt chemați să facă ucenici, nu toți sunt chemați, calificați sau aspiră să fie lideri de biserică. Biblia ne învață că cea mai importantă calificare pentru conducere este un caracter evlavios și nu darurile sau educația. Multiplicarea ucenicilor în mod generațional are nevoie de recunoaștere și dezvoltarea de noi credincioși care cresc în mod vizibil în caracter, în abilități și în numirea lor drept lideri de biserică înainte de a fi complet maturi. Anumite abilități și cunoștințe sunt necesare pentru conducerea unei biserici, dar conducerea unei biserici simple este foarte diferită de o „biserică tradițională”, în faptul că e accesibilă tuturor. Vezi lista noastră de mai jos cu privire la calitățile pentru conducerea unei biserici simple: 

1. Crește în perseverență, disponibilitate, în a fi învățabil și în roade (2 Tim 2:3-7).
2. Crește în dragostea pentru Dumnezeu prin citirea și rugăciunea zilnică în Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 5:39).
3. Învață, trăiește și-i învață pe alții cele 7 porunci generale ale lui Isus.
4. Menține o hartă a apropiaților actualizată și se roagă zilnic pentru ei ca să se pocăiască și să creadă în Isus Cristos. 
5. Învață și împărtășește povestirile lui Isus cu alții și-s invită să asculte plini de iubire de Isus Cristos. 
6. Se adună și conduc biserici de case folosind metoda Studiului Descoperă Biblia. 
7. Învață și predă studii de introducere a Bibliei cu privire la ce este o biserică sănătoasă și ce face o biserică sănătoasă.

O persoană care folosește un proces de ucenicizare intențional și ce are continuitate în a învăța, modela și cu o practică și aplicație orientată spre acțiune de a împuternici făuritorii de ucenici să-L iubească și să asculte de Isus și să facă și să multiplice ucenici care fac la fel.

O persoană ce ghidează o altă persoană spre o mișcare formată din familii spirituale de ucenici ce încearcă să trăiască într-o ascultare plină de dragoste față de Isus și de poruncile Sale.

Mat. 28:18-20, 2 Tim. 2:2, 1 Tes. 2:7-12, Luca 10:1-28

Începem cu întâlniri săptămânale în cadrul unei perioade test de 3 luni pentru a vedea dacă relația de formare este potrivită. Mai apoi, continuăm cu formarea atâta timp cât este benefică pentru cel ce primește formarea și el/ea este credincios procesului care-l va conduce spre succes în lucrare.

Isus a conturat prima dată termenul de „Persoană a Păcii” în Luca 10:6, când i-a trimis pe cei 72 de ucenici. Folosim 3 caracteristici de bază în identificarea Persoanelor a Păcii, bazat pe Luca 10:5-7:

          1. Primește mesagerul. Exercită ospitalitate prin faptul că-și deschide casa față de mesagerul Evangheliei și în general, găzduiește un grup de studiu/o biserică de casă. (v.5)

              2. Primește mesagerul. Primește Evanghelia (mesajul păcii) cu bucurie și încearcă să-L iubească pe Isus și să asculte de poruncile Sale. (v.6)

            3.Primește Misiunea. Aude și/sau citește povestirile Evangheliei, le repetă împreună cu mesagerul și împărtășește povestirile cu prietenii lor, familia, colegii, vecinii etc. (v.7)

Persoana a Păcii nu este întotdeauna un credincios. În majoritatea cazurilor din Evanghelii și Faptele Apostolilor, ele nu erau credincioase, ex: Corneliu (Fapte 10) sau Lidia (Fapte 16:11-15). Cu toate acestea, ei erau deschiși din punct de vedere spiritual spre Dumnezeu și i-au adunat pe toți cei care erau considerați aproapele lor ca să răspundă la Cuvântul lui Dumnezeu.

Să înțelegem cele trei nivele de autoritate ne ajută pe noi și pe ucenicii noștri să luăm decizii înțelepte și să discernem între ceea ce este esențial și ceea ce este opțional în lucrare și în misiune. 

NIVELUL 1: Poruncile Noului Testament (ex. Botezul)

Ascultă de poruncile lui Dumnezeu fără să le supui la vot sau să vă certați cu privire la ele, El este Conducătorul nostru Suprem. Procesul de plantare a unei biserici este complet atunci când biserica practică toate slujirile vitale care sunt cerute de Cristos și apostolii Săi în Noul Testament.

 NIVELUL 2: Practicile Noului Testament, care nu au fost poruncite (ex. Botezul imediat)

Un creștin are libertatea să țină seama sau nu de aceste practici, deoarece nu sunt porunci. Nu interzice urmarea lor, din moment ce apostolii le-au pus în practică și au fost de acord cu ele.

NIVELUL 3: Obiceiuri fără nicio bază Nou Testamentală (ex. Certificatele de botez)

Nu cere niciodată o ascultare oarbă față de tradiții. Majoritatea tradițiilor sunt bune. Interzice tradițiile care împiedică ascultarea de poruncile Noului Testament.

Continuă să perseverezi și să crești în credință. Nu renunța! Lui Dumnezeu îi pasă mult mai mult decât îți pasă ție de cei pe care îi slujești. Vezi Ioan 14:12

„Cu scopul evanghelizării, un grup de oameni este cel mai mare grup în care Evanghelia se poate împrăștia drept ca mișcări de plantare de biserici fără a întâlni bariere de înțelegere sau acceptare.” (Sursă: 1982 Lausanne Committee Chicago meeting.)

Un popor care este reprezentat drept: 

• Izolat deoarece sunt marginalizați de societate și/sau circumstanțe. 
• Ultimul pentru că de acum trebuie să audă și să primească Vestea Bună. 
• Pierdut deoarece Evanghelia nu a avut acces, a avut acces limitat sau a fost interpretată greșit. 

Un grup de oameni care au mai puțin sau egal cu 2% de creștini evanghelici și mai puțin sau egal cu 5% de creștini practicanți.

Un grup de oameni printre care nimeni nu-L împărtășește pe Isus și nici nu se fac ucenici în mod activ.

Termenii Mișcare de facere de ucenici și Mișcare de plantare de ucenici sunt de fapt interschimbabili.Unii ar spune că Mișcarea de facere de ucenici se concentrează pe facerea de ucenici în timp ce Mișcarea de plantare de biserici se concentrează pe plantarea de biserici. O Mișcare de plantare de biserici sau o Mișcare de facere de ucenici este o mișcare supranaturală a Duhului lui Dumnezeu care rezultă într-o multiplicare rapidă și exponențială de ucenici, lideri și biserici simple într-un grup de oameni sau într-un segment din populație.  Aceste mișcări folosesc metode simple de a echipa, împuternici și a trimite noii credincioși autohtoni să-L iubească pe Isus și să asculte de poruncile Sale.

De fapt, erezia este, în general, mult mai puțin răspândită în mișcări, datorită naturii interactive a ucenicizării. Dușmanul poate să semene semințe de erezie printre grupuri de credincioși care sunt parte din mișcări sau biserici tradiționale. Întrebarea care trebuie pusă nu este dacă dușmanul va semăna astfel de probleme, ci dacă echipăm ucenicii și bisericile să se păzească împotriva învățăturilor false și să le abordeze atunci când apar. Chiar și biserica Noului Testament a întâmpinat astfel de provocări, dar echiparea credincioșilor să se bazeze pe Scripturi ca drept autoritate a lor și să studieze Scripturile împreună ca și un trup (ca și în Fapte 17:11) va ajuta în păzirea împotriva învățătorilor falși, șireți și creativi. O focalizare pe o ucenicizare bazată pe ascultare în loc de o ucenicizare bazată pe cunoaștere, este, de asemenea, o pază împotriva ereziilor. Cu alte cuvinte, ucenicii nu își doresc doar să obțină mai multă cunoaștere, ci măsura ucenicizării lor este ascultarea de acea cunoaștere. 

Au existat mișcări de-a lungul istoriei, inclusiv cele din cartea Faptele apostolilor, mișcarea celtică condusă de Sfântul Patrick, mișcarea moraviană, mișcarea fraților Wesley, trezirea din Welsh, etc. Acest val nou de mișcări a început în 1994 și crește exponențial până astăzi cu peste 1300 de mișcări identificate.